Geografie

Repere Geografice

Depresiunea Agrijului în care se încadreză şi teritoriul comunei Românaşi, prin poziţia sa între culmea Meseşului şi cutele anticlinale ale acestuia a fost încadrată geografic în categoria “depresiunilor de contact”. Ea se situează între Munţii Apuseni şi Carpaţii Orientali, repectiv Platforma Someşană. Cea mai mare intindere a Podişului Someşan, fragmentat tectonic, este constituit din calcare, gresii, marne şi argile eocene şi oligocene aflate în depresiunile dintre măgurile cristaline, în general sub altitudinea de 500 m. Culmile cristaline ale Meseşului apar ca nişte bariere continue, care despart dealurile de nord-vest (ale Sălajului, ale Silvaniei) de cele din sud-est (Dealurile Clujului). Desprinderea glacismului piemontan de rama montană a Meseşului, efectuată mai ales de afluenţii consecvenţi ai Agrijului, a dus la conturarea unui uluc depresionar în care se află aşezările rurale.
Succesiunea depozitelor sedimentare arată că depresiunea a funcţionat ca un vechi golf umplut cu sedimente terţiare în care valea Agrijului s-a adâncit. Ea se deosebeşte net faţă de regiunile vecine datorită povârnişurilor şi locurilor abrupte care o încadrează. In vest culmile Meseşului sunt dominante cu 200 -400 m, iar în est cuestele etajate cu aproximativ 100 m.
Relieful depresiunii Agrijului se caracterizează printr-o mare fragmentare ale cărei particularităţi ţin de sistemul complex al reţelei hidrografice, impuse de liniile tectonice care au dus la compartimentări morfologice, determinând structura reliefului. Altitudinile cad atât dinspre latura estică cât şi cea vestică spre centrul depresiunii.
Pe teritoriul comunei, în sectorul central se desprind o serie de areale cu energie mare de relief, adică prin prezenţa abrupturilor de cuestă pe dreapta văilor “Groapa” şi “Sorţi”; în alte situaţii energia mare a reliefului se asociază cu roca şi creează rupturi în pantă de-a lungul văilor cu implicaţii directe asupra eroziunii pe verticală: v. Stânii, v. Ciumărnii, v. Seacă.
In baza acestor caracteristici în aproape toată depresiunea se pot distinge patru trepte de relief. Treapta de luncă , cu o altitudine medie de până la 250 m, este extinsă lateral pe râul Agrij, pe alocuri chiar la 2500 m. Extinderea se află la sud de Românaşi, spre Păuşa, care datorită celor trei cursuri principale de apă, ce se adună aici: Treznea, Ciumărna şi Răstolţ formează “lunca comună”. Cu excepţia satului Ciumărna toate celelalte sate folosesc această treaptă pentru vetrele lor.
Treapta de terase 250 -300 m este dispusă fragmentar pe ambele maluri ale Agrijului, dar mai ales pe dreapta şi ca altitudine le distingem la confluenţa Răstolţului, Agrijului şi Treznei sub forma unor umeri de terasă. Pe această treaptă este situat satul Ciumărna. Caracterul colinar, larg al reliefului face puţin evidentă trecerea de la luncă la terasă. Chiar lunca Păuşei este aproape de această altitudine.
Treapta de interfluvii 300 – 350 m extinsă mult pe stânga Agrijului corespunde unor terase dar puternic fragmentate de afluenţii de pe Meseş ai râului, care au adâncit mult formaţiile sedimentare; respectiv văile Seacă, a Stânii, şi a Ciumărnii. Aceste înălţimi de dealuri piemontane, (calcare monoclinale eocene), flanchează latura sud-estică a Meseşului şi sunt suprafeţe netede: Cântătoreasa, Ciogaş, iar ingustimea culoarelor hidrologice cu nivel freatic adânc nu sunt propice aşezărilor umane, dar oferă în schimb terenuri pentru culturi agricole, pomicultură, fâneţe şi păşuni. Pe alocuri sunt suprafeţe cu pădure: dealul Boancă, Dosul Ciumărnii, La Arini, Dosul Plopilor, Dealul Poarta Sălajului ş.a.
Treapta superioară peste 350 m se remarcă prin două aspecte deosebite: Spre Meseş se extinde mai mult sub forma unor povârnişuri de legătură cu înălţimi mai mari de 500 – 600 m. Ele sunt la vest de satul Ciumărna, începând de la Izvorul Tâlhăreasa, iar spre est se face trecerea spre cotele absolute de pe interfluviul Almaş – Agrij. Sunt împădurite sau ocupate cu pajişti: dealul Bogdanu, dealul Bălţii, Ţâfla, dealul Gorgana, ş.a.
Parţial aceste trepte se suprapun cu cele de vegetaţie cu diferenţierile datorate altitudinilor; un nivel al luncii cu terasele de culturi agricole, un nivel de interfluviu cu culturi agricole, livezi, păşuni şi pădure şi nivelul superior al pădurii şi poienelor cu vegetaţie ierboasă: Poiana din Dosul Răchiţii – 400 m, Cântătoreasa – 380m. Sub acest aspect comuna Românaşi este cel mai bine reprezentată de treapta 250 – 300 m, cu aproape 50% din suprafaţă.
Geologia. Rocile eocene cele mai importante din zonă, sunt argilele continentale nisipoase sau roşii, calcarele marine cu numuliţi, evidenţiate mai bine pe valea Ciumărnii, la care se adaugă şi marnele verzi. Pe valea Stânii găsim dolomite şi gipsuri. Ele pun în evidenţă un relief carstic. Deosebit de important din punct de vedere geologic este faptul că pe latura estică a Meseşului, deci la contactul cu depresiunea Agrijului, lipseşte zona marginală.
În apropierea satului Românaşi, pe malul drept al Agrijului, pe “patul glisant” al unei alunecări de teren găsim gresii silicioase friabile, albe, nisipuri cuarţoase cu intercalaţii de argile roşii . Deasupra lor se dispune un alt orizont marno-grezos. În zona satului Romita, pe dreapta văii, apare un orizont de gresie micacee, ce dă un colorit versanţilor, motiv pentru care localnicii numesc acest loc “La Gheţar”. Tot aici, în apropiere, prin deflaţie au fost modelate forme de relief de tip “ trovant” sau “babe”. Pe valea Stânii, la vest de satul Chichişa sunt prezente zăcămintele de gips, care se sprijină pe cristalinul munţilor Meseş. Ele sunt acoperite de calcare şi argile marnoase iar pe alocuri şi de gresii roşii eocene.
Inclinarea straturilor, în general pe direcţia E-V şi retezarea lor de către râul Agrij, a dat naştere unui relief structural de cueste, care face din depresiunea Agrijului una din zonele caracteristice din Romania.
Pedologic, comuna aparţine zonei solurilor brun-roşcate, podzolite de pădure, care sunt cele mai răspândite pe terasele I-a şi a II-a de pe flancul vestic al depresiunii, formate în condiţiile unui climat umed sub pădurile de stejar. Condiţiile de relief ale zonei aduc diferenţieri în plan teritorial, chiar pentru acelaşi tip de sol, legate de stabilitate, de procesul de podzolire ş.a. Pe valea Seacă, unde umiditatea este mică predomină solurile silvestre, cu grad mic de podzolire. Ele au fertilitate moderată şi necesită îngrăşăminte.
Un asemenea profil este drumul ce urcă spre “Boancă”, iar terenurile sunt de pe dealurile Cetăţii şi Boişte. Aici datorită prezenţei substratului grezos pajiştile şi fâneţele pot ocupa suprafeţe însemnate.
Solurile de luncă, iluviale apar sub forma unei fâşii de-a lungul văii Agrijului şi parţial pe văile afluente. Solurile azonale de luncă prin conţinutul ridicat de humus (1,73 %) şi gradul înalt de fertilitate sunt favorabile unei game largi de culturi agricole, cu deosebire a leguminoaselor. Numai că fecventele inundaţii provocate de Agrij şi scăderea drenajului din luncă intensifică procesul de gleizare şi înmlăştinire. Măsurile constau în lucrări de îmbunătăţiri funciare, de împiedecare a acestor procese, cu rezultate economice benefice pentru comună..
Flora se diferenţiază sensibil, doar datorită altitudinii cu nota caracteristică a intercalării suprafeţelor păduroase: fag, gorun, stejar, frasin, ulm şi amestec cu acelea ale pajiştilor secundare şi derivate dispuse în zonele culoarului de vale. Succesiunea aceasta este evidentă mai mult în Vest. Toponimele locale trădeză străvechea existenţă a solurilor silvestre: Boancă, Ciogaşi, Ţâfla de pe Meseş şi de pe interfluviul Almaş-Agrij; dealul Firii şi dealul Mânăstirii.
Fauna este reprezentată doar de specii întâlnite în pădurile de stejar şi fag: lupul, mistreţul, căprioara, cinteza etc. În pajiştile joase şi în luncă întâlnim iepurele, vulpea, păsările, rozătoarele, unele reptile ca guşterul ş.a. În amonte de Românaşi se întâlneau în apele Agrijului lipanul şi păstrăvul. Datorită lipsei unor măsuri de protecţie ale mediului, aceste specii sunt aici pe cale de dispariţie.
Reţeaua hidrografică. Depresiunea Agrijului este drenată de râul cu acelaşi nume, ce curge pe o distanţă de aproximativ 58 km. Este un râu mic cu un bazin de cca. 386 km² ce izvorăşte de pe versantul sud-estic al Măgurii Priei. E ca o vale mică, care se lărgeşte înainte de satul Bogdana avind un maxim de lărgime chiar la Românaşi.
Datorită reliefului, cursul Agrijului are un grad mare de instabilitate şi prin meandrele sale produce eroziunea accentuată a malurilor. Arealul din care îşi adună apele sunt bazinele văilor Ciumărna, Armezău, Sorţi, Groapa, Fâşii şi Stâna. Pe întreaga depresiune a Agrijului vizavi de ape se petrec cu intensitate deosebită procese de degradare ale terenurilor, care constau în exfolierea versanţilor prin spălarea la suprafată, cum este arealul de la Ciumărna . Localnicii le zic „gloduri”; pământurile rele dinspre Tâlhăreasa, arealul de pe valea Seacă, pe versantul drept al văii Stânii. Apele de ploaie torenţială sunt un alt agent motor, care lasă amprente cadrului natural al comunei. Torenţii văilor Armezău, Groapa, Ciumărna transportă cantităţi mari de material pe care îl depun în luncă.
La Poarta Sălajului, torenţii au afectat porţiuni din terenul agricol; cursurile neputând fi corectate prin îndiguire sau baraje nu au fost prevenite suficient in extravilan, pagubele produse de torenţi. Continuarea procesului conduce la alunecarea terenurilor, cum sunt cele de pe versantul stâng al văii dintre Romita şi Chichişa, pe dreapta văii Seci şi a Romitei. Panta râului Agrij, la Românaşi este mică, 3-5 m/ km iar debitul de cca 1 m³/sec. Un post de măsurare este şi acum la piciorul podului de la Românaşi. Cantitatea de substanţe solide în suspensie sau dizolvate, purtată de pe versanţi de Agrij, este mare şi dovedeşte degradarea versanţilor; cantitatea se ridică la 100 -150 tone/km²/an.
Apele râului aparţin clasei apelor sulfatate, grupa calciului, cu o mineralizare ridicată 1000g/l. Sunt ape dure, bogate în calcare şi gipsuri, datorate alimentaţiei subterane a râului din straturile eocene şi oligocene. Apa potabilă din fântâni a suferit transformări de ordin antropic şi pe alocuri este „argiloasă”, iar pe alocuri cu mare cantitate de azot, care are efecte toxice. Fântânile se alimentează din apele freatice din depozitele de terasă, nu prea adânci. La 1m se află contactul cu prima terasă a luncii. Apele de stratificaţie sunt în depozitele de sedimentare mai adânci şi au o mai mare mineralizare, condiţionate de solubilitatea rocilor magazin (multe calcare fiind pe Boancă, Boişte, Cetate).
In procesul de aluvionare prin inundaţii, repercusiunile pot fi nefaste asupra recoltelor, dar şi asupra căilor de comunicaţie şi construcţiilor. De consemnat este anul 1970, când toată lunca până la Poarta Sălajului a fost acoperită de apă.
Se cuvine a sublinia necesitatea lucrărilor de regularizare a cursului Agrijului, pe anumite porţiuni, prioritare fiind desigur, vetrele de sat.
Inmănuncherea la Românaşi a celor patru afluenţi amintiţi într-o adevărată piaţă de adunare a apelor, cu divagări, înmlăştinări şi meandre părăsite au transformat zona într-o minunată regiune de grădinărit. Este surprinzătoare toponimia, denumirea fiind „Râtul Brebilor”, care ne duce cu gândul la satul Brebi şi nu aici.
Clima în depresiunea Agrijului are o oarecare individualitate, dată fiind încadrarea pe ambele flancuri cu înălţimi, care îi dau o notă specifică, de zonă de adăpost. Este un sector cu “climă de deal” cu o temperatură medie anuală de 8-9 º C. şi cu precipitaţii medii anuale de 600-700 mm. Luna iulie, când soarele străluceste până la 7 ore pe zi temperatura se ridică la 18-20º C.
Mediile lunii ianuarie sunt de -3,-4º C, cu exceptia invaziilor de aer arctic, când extremele ajung la -32º C. La Românaşi îngheţul vine de timpuriu, în jurul datei de 20 octombrie, iar dezgheţul e adus în jur de aprilie de viitura de primăvară a Agrijului. Zăpada ţine solul acoperit până la 90 -100 de zile, cu un strat ce rar depăşeşte 60 cm. In general cele mai mari cantităţi de precipitaţii cad în timpul verii, aproximativ 35% din totalul anual.
Vântul este elementul cel mai important care influenţează clima. Dominante sunt vânturile din vest şi nord-vest, care îşi modifică particularităţile datorită configuraţiei reliefului, Meseşul la vest şi Vlădeasa la sud, de pe care masele de aer coboară aducând temperaturi scăzute iarna şi topesc zăpada primăvara. Sunt diferenţieri microclimatice ale depresiunii, unde pe alocuri primăra întârzie şi pe altele vine mai devreme. Locuitorii din Poarta Sălajului au o enigmă, “la Ciumărna prunii înfloresc mai iute ca la noi” Observaţiile locuitorilor de-a lungul secolelor, cu privire la microclimatul aşezărilor şi la anumite fenomene ale naturii, au ca reper previziunea vremii, de care la rândul lor se leagă o seamă întregă de obiceiuri şi tradiţii.
Elemente ale cadrului natural
Teritoriul administrativ al comunei cu o suprafaţă de 66,36 km2 are în componenţă 6 localităţi: Românaşi, sat reşedinţă de comună si satele Chichişa, Ciumărna, Păuşa, Poarta Sălajului şi Romita. Spre vest, teritoriul comunei se întinde până în Culmea Meseşului, în bazinul hidrografic al Ciumărnii, cuprinzând şi pasul cu acelaşi nume, pas prin care se face legătura între Depresiunea Almaş – Agrij şi marea Depresiune a Silvaniei, spre Zalău.
GENERALITĂŢI
Elemente geomorfologice
Din punct de vedere geomorfologic localităţile comunei Românaşi se găsesc în Depresiunea Almaş – Agrij, care reprezintă compartimentul vestic al Platformei Someşene. Din punct de vedere morfologic avem de a face cu o asociere complexă de regiuni deluroase relativ înalte, cu structură monoclinală şi a ariilor depresionare mai mult, sau mai puţin extinse. Este şi cazul Depresiunii Almaş – Agrij, în care adâncirea afluenţilor celor două râuri principale, de la care-şi trage numele, a determinat o fragmentare puternică a reliefului iniţial. Cele două bazine îngemănate sunt separate de un interfluviu fragmentat şi coborât.
Deosebirea esenţială este că Bazinul Agrijului îşi păstrează caracterul de depresiune de contact, pe când în cazul Bazinului Almaş această trăsătură este secundară.
Depresiunea constituie un vechi golf, umplut cu sedimente terţiare, în care s-au adâncit cele două văi paralele. În prima fază s-a grefat Almaşul, iar într-o fază ulterioară s-a format Agrijul (Al. Savu, 1960). Cumpăna de ape dintre cele două bazine se menţine la altitudini de peste 400 m şi prezintă numeroase înşeuări, mărturii ale remanierilor succesive ale reţelei hidrografice.
Privită în ansamblu, depresiunea apare sub forma unei reţele de cueste şi suprafeţe structurale, mai mult, sau mai puţin păstrate. Cuestele principale însoţesc în lung malul drept al Agrijului şi al Almaşului, iar cele interfluviale, mult mai scurte, se dezvoltă perpendicular pe primele.
Altitudinea reliefului se menţine la 350 – 400 m, şi pune în evidenţă contactul dintre Podişul Someşan şi Munţii Meseşului.
Localităţile comunei sunt situate în lunca văilor şi la contactul acestora cu
dealurile:
– Românaşi şi Păuşa: pe malul stâng (în mare parte) şi drept al pârâului Agrij;
– Ciumărna: se întinde la baza Meseşului, pe malurile pârâului cu acelaşi nume, în lunca şi pe versanţii acestuia, sub forma unei microdepresiuni.
– Chichişa: se găseşte la confluenţa pîrîului Chichişa cu Agrijul, pe malul stâng al pârâului Agrij;
– Romita: se găseşte la confluenţa pîrîului Valea Sorţii cu Agrijul, pe malul drept şi stâng al pârâului Agrij;
– Poarta Sălajului: pe malul drept al pârâului Răstolţ.
Panta terenului este în funcţie de poziţia ocupată, astfel în zonele de luncă şi terasă terenul este plan, aproape orizontal, iar în zonele de pe versanţi străzile se prezintă în pantă, uneori foarte accentuată, de multe ori cu suprafaţă caracteristică învălurită.
Condiţiile de relief ale depresiunii înlesnesc mult înşirarea satelor, nu numai în lungul văilor principale, dar şi a celor transversale (până spre culmile principale), pe care le străbat numeroase drumuri şi şosele.
Geologia regiunii
Fundamentul bazinului Almaş – Agrij este alcătuit din şisturi cristaline (ce revin Seriei de Someş) care aflorează în zona centrală a Munţilor Meseş cit şi din formaţiuni sedimentare cretacic superioare.
Transgresiv peste fundament se dispune sedimentarul paleogen, care este cunoscut prin sedimente atribuite Paleocenului, Eocenului şi Oligocenului.
Paleocenul şi Eocenul aflorează în nord-vestul bazinului Transilvaniei, apărând în numeroase aflorimente în partea de sud şi nord a Bazinului Almaş – Agrij.
Oligocenul aflorează pe arii foarte întinse în bazin, ca depozite continentale, salmastre, marine cu numeroase variaţii de facies atât în sens vertical, cât mai ales regional, de unde decurge dificultatea corelării intra- şi interregionale a diferitelor formaţiuni.
Oligocenul inferior înglobează stratele de Hoia, predominat calcaroase-grezoase. Urmează stratele de Ticu (de peste 100 m grosime), alcătuite din argile roşu-violacee, ce alternează cu nisipuri, eventual gresii şi microconglomerate. Aceste strate suportă Stratele de Cetate, alcătuite în bază din marne şi argile, peste care apare un nivel de lumaşel grezos, cu strate de cărbune, peste care apare un nivel de argile nisipoase.
Oligocenul superior (Chattian) debutează în bazin prin Stratele de Zimbor. Litofacial aceste strate sunt subîmpărţite în 2 orizonturi: un orizont inferior, al argilelor roşii şi un orizont superior, grezos-cărbunos (gresii nisipuri cuarţoase, microconglomerate, cu intercalaţii de argile cenuşii , cărbuni şi şisturi cărbunoase).
Peste aceste roci, care formează „roca de bază” din punct de vedere geotehnic, s-au depus în cuaternar aluviunile pârâului Agrij şi depozitele conurilor de dejecţie ale torenţilor şi văilor care coboară din dealuri.
În zonele de luncă şi terasa de luncă: „depozitele acoperitoare“, aluvionare au grosimi mari şi conţin foarte frecvent lentile de mâl, sau de nisip şi praf cu grad de îndesare mic. Aceste strate apar la adâncimi foarte variabile (uneori la suprafaţă, alteori la adâncimi de peste 3 m).
În zonele de versanţi, unde predomină formaţiuni acoperitoare deluviale argilos-prăfoase, datorită pantei foarte mari sau altor cauze, pot apare alunecări.
Gradul de seismicitate
Caracteristicile geofizice ale terenului de pe amplasament, conform normativului P100/2006 sunt:
-valoarea de vârf a acceleraţiei terenului pentru proiectare ag = 0,08 g, cu interval mediu de recurenţă a cutremurului IMR = 100 ani
-perioada de control (colţ) a spectrului de răspuns Tc = 0,7 s pentru componentele orizontale ale mişcării seismice, corespunzând conform echivalenţei după coeficientul seismic cu gradul VI al intensităţii cutremurelor, scara MSK ( SR -11100-93 ).

Adâncimea de îngheţ
Adâncimea de îngheţ, conform STAS 6054 – 77 în raza comunei Românaşi este de 80 cm.
Clima
Clima regiunii este caracterizată printr–un climat transcarpatic, continental, care este influenţat evident de relief (topoclimate de adăpostire ori expoziţie favorabilă).
Temperatura aerului:
media anuală: +8 +9 0C
variaţia medie lunară –3 0C +18 0C = 210C
Precipitaţii atmosferice:
media multianuală =700 – 800 mm
maxima în 24 ore =70 mm
Faptul că cea mai mare parte a precipitaţiilor cade în perioada de primăvară, scurgerea de primăvară este predominantă: 40 – 45 % din scurgerea anuală, faţă de cea din timpul verii (20%) şi din timpul toamnei (5 –10%).

Hidrografia regiunii
Cursul principal de apă în zona studiată este pârâul Agrij, care primeşte, în raza comunei, ca afluenţi de stânga: pârâul Treznea (care vine dinspre localitatea cu acelaşi nume), pârâul Ciumărna şi pârâul Chichişa, iar afluenţii mai importanţi din dreapta sunt: pârâul Răstolţ, care vine dinspre localitatea Poarta Sălajului şi pârâul Valea Sorţii, care vine dinspre localitatea Gălpâia.
Văile principale sunt însoţite de lunci relativ întinse (sute de metri), parte mlăştinoase şi dezvoltate asimetric, mai mult pe malul drept. Terasele sunt dispuse monolateral, păstrându-se fragmentar (pe malul drept). Mai bine reprezentate sunt nivelele de 6 – 10 m (Romita) şi 15 – 25 m.
Formaţiunile sunt predominant monoclinale, versanţii sunt asimetrici. Versantul stâng este mai abrupt , iar cel drept mai domol. Fragmentarea accentuată a reliefului şi existenţa formaţiunilor friabile determină frecvenţa proceselor de versant, reprezentate prin: eroziunea lineară (şiroiri, ogaşe, ravene şi torenţi vezi foto nr. 6) şi pornituri (alunecări) de mică amploare.

Apa subterană
Zona de luncă
Apa subterană apare sub formă de pânză acviferă în depozitele aluvionare în lungul luncilor, găsindu-se la adâncimi variabile între –1,00 – 3,00 m sub cota terenului natural. Aceste diferenţe se datorează neuniformităţii depozitelor din punct de vedere litologic, formate din alternanţe de roci permeabile şi impermeabile.
Zona de versanţi
Configuraţia morfologică şi litologică a versanţilor (lentile de nisip şi praf, diaclazarea, sau depozitele grosiere din conurile de dejecţie a torenţilor) permit infiltrarea şi circulaţia apelor în teren, dar nu se formează o pânză freatică continuă, astfel nivelul apei în aceste zone este foarte variabil: 3,00 – 5,00 m, sau lipseşte.
Din punct de vedere chimic apa subterană prezintă agresivitate foarte variabilă: carbonică, sulfatică sau acidă, de la agresivitate slabă până la foarte intensă. Acest fapt impune luarea unor măsuri pentru a preveni agresivitatea conform NE 012-99.
Fenomene de instabilitate ale versanţilor din comuna Românaşi
Versanţii din comuna Românaşi au structură şi caracteristici litologice diferite şi pantă diferită.
În urma mişcărilor epirogenetice, suprafaţa iniţială a complexului argilos-marnos, supraconsolidat, a fost erodat prin sistemul hidrografic, ajungându-se la nivelul actual. Îngroşarea stratului alterat în partea inferioară a versantului se datorează mişcărilor de formare a reliefului, care duce la o acumulare a deluviului la partea inferioară a taluzelor.
Aceste mişcări au un caracter lent şi cu activităţi diferite în funcţie de intensitatea eroziunii bazale.
Eroziunea a condus la o descărcare în regiunea văilor, astfel în masa de argilă supraconsolidată, raportul dintre efortul vertical şi cel orizontal a scăzut foarte mult, deci starea de eforturi în masiv este caracterizata printr-un efort deviator foarte mare. Aproape de suprafaţa terenului efortul deviator depăşeşte rezistenţa la forfecare şi se produc fenomene de curgere lentă.
În localitatea Românaşi (sat reşedinţă de comună) zona construită nu este şi nu a fost afectată de fenomene de instabilitate recente sau vechi, dar în zona de versant există fenomene de curgere lentă (suprafaţa vălurită a grădinilor şi a livezilor, copaci înclinaţi, etc), care se vede şi pe unele construcţii fisurate, cu fundaţii slabe.
Excepţie face baza versantului la ieşire din localitate spre Păuşa, unde pe taluzul drumului există o alunecare activă, unde ar fi necesare lucrări de susţinere de mal.
(vezi foto nr. 1 şi nr.2).
În localitatea Chichişa nu se observă fenomene de instabilitate recente sau vechi, stabilizate, dar în zona de versant (de pe malul stâng, cel vestic al Agrijului) există fenomene de curgere lentă (case fisurate, suprafaţa vălurită a grădinilor şi a livezilor, copaci înclinaţi, etc), care se vede şi pe unele construcţii fisurate, cu fundaţii slabe. (vezi foto nr. 3 şi 4)
În urma precipitaţiilor puternice pîraiele mici de pe versanţi aduc pe drumuri cantităţi însemnate de aluviuni, îngreunând, sau chiar blocând circulaţia (vezi foto nr. 5).
Localitatea Ciumărna se întinde la baza Meseşului, pe malurile pârâului cu acelaşi nume, în lunca şi parţial pe versanţii acestuia, toată suprafaţa zonelor cu pantă accentuată a localităţii a fost afectată de fenomene de instabilitate vechi. Totodată, datorită pantei mari, apar fenomene de curgere lentă (cu suprafaţa vălurită a grădinilor şi a livezilor, copaci înclinaţi, etc), care se observă şi pe unele construcţii vechi, fisurate.
În zonele cu pantă accentuată, în urma unor lucrări de săpături mari, este posibilă declanşarea unor alunecări.
Datorită acestui fapt, pentru eliberarea autorizaţiilor pentru construcţii noi, sunt necesare studii geotehnice.
În localitatea Păuşa– aşezată de-a lungul văii Agrij, casele sunt aşezate pe maluri, pe un teren în pantă uşoară, la baza versantului. La capătul grădinilor panta creşte şi apar aceleaşi fenomene de curgere lentă (teren cu suprafaţa în valuri, copaci înclinaţi, etc.), care în urma unor intervenţii neadecvate, sau în urma suprasaturării cu apă, pot degenera în alunecări.
În cazul amplasării de case noi, in aceste locuri, pentru a preveni declanşarea alunecărilor, sunt necesare luarea unor măsuri speciale, atât în ce priveşte amenajarea suprafeţei terenului (nivelarea, ziduri de sprijin, amenajarea de şanţuri de gardă pentru scurgerea apelor de suprafaţă), cât şi constructive (fundaţii cu centuri armate sus-jos, subsol monolit casetat, realizarea unor stâlpişori, planşee monolite).
Fenomen tipic în localitate este eroziunea accentuată, care se manifestă în primul rând în urma precipitaţiilor abundente (vezi foto nr. 6).
În localitatea Poarta Sălajului aşezată de-a lungul văii Răstolţ, casele sunt aşezate pe malul drept pe un teren în pantă uşoară, la baza versantului. La capătul grădinilor apar aceleaşi fenomene de curgere lentă (teren cu suprafaţa în valuri, copaci înclinaţi, etc.), care în urma unor intervenţii neadecvate, sau în urma suprasaturării cu apă, pot degenera în alunecări (vezi foto nr. 7 şi nr. 8).
În locurile amintite, pentru a preveni declanşarea mişcărilor, sunt necesare luarea unor măsuri speciale, atât în ce priveşte amenajarea suprafeţei terenului (nivelarea, ziduri de sprijin, amenajarea de şanţuri de gardă pentru scurgerea apelor de suprafaţă), cât şi constructive (fundaţii cu centuri armate sus-jos, subsol monolit casetat, realizarea unor stâlpişori, planşee monolite).
În localitatea Romita nu se observă fenomene de instabilitate recente sau vechi, stabilizate, dar în zona de versant (de pe malul stâng, cel vestic al Agrijului)
la capătul grădinilor panta creşte vertiginos (vezi foto nr. 9) şi apar aceleaşi fenomene de curgere lentă (teren cu suprafaţa în valuri, copaci înclinaţi, etc.), care în urma unor intervenţii neadecvate, sau în urma suprasaturării cu apă, pot degenera în alunecări.
Un loc cu alunecare activă este la intrarea dinspre Chichişa, imediat înainte de cimitir (vezi foto nr. 10).
În locurile amintite, în cazul amplasării de case noi, pentru a preveni declanşarea mişcărilor, sunt necesare luarea unor măsuri speciale, atât în ce priveşte amenajarea suprafeţei terenului (nivelarea, amenajarea de şanţuri de gardă pentru scurgerea apelor de suprafaţă), cât şi constructive (fundaţii cu centuri armate sus-jos, subsol monolit casetat, realizarea unor stâlpişori, planşee monolite).

Aspecte critice privind construibilitatea, condiţionări şi disfuncţii

Criteriile după care s-au împărţit disfuncţiile sunt: geomorfologice, geotehnice şi hidrogeologice.
– Din punct de vedere geomorfologic panta mare favorizează alunecările de teren, iar formaţiunile deluviale au nivel freatic foarte variat sau sunt lipsite de apă subterană.
– Din punct de vedere geotehnic argilele şi lentilele de mâl şi stratele nisipoase – prăfoase slab consolidate pot genera tasări absolute şi diferenţiale foarte mari, iar caracterul contractil ale argilelor şi grosimea mare a stratului de umpluturi în unele locuri impun măsuri destul de costisitoare.
Alunecările de teren şi curgerile lente se datorează unui complex de cauze. Un motiv antropic de alunecări de teren este executarea unor umpluturi (ramblee) fără susţinere suficientă şi neexecutarea unor şanţuri de gardă, permiţând infiltrarea apelor în pământ, sau executarea unor excavaţii (săpături) cu taluz şi front nepermis de mari.
– Din punct de vedere hidrogeologic disfuncţiile sunt create de ridicarea nivelului hidrostatic din motive naturale sau antropice. Agresivitatea apelor freatice constituie de asemenea un motiv de disfuncţii.
Condiţionări
Aspectele arătate condiţionează recomandările din zonarea geotehnică şi anume: fundarea, POT, CUT, tip de trafic şi obligă la studii geotehnice, expertize şi studii de stabilitate locale sau generale.

Propuneri de zonificare din punct de vedere al construibilităţii

Având în vedere că în Legea nr. 575/22.10.2001. privind : „Planul de amenajare a teritoriului naţional – Secţiunea 5: Zonele de risc natural” comuna Românaşi apare nominalizată printre unităţile administrativ-teritoriale afectate de inundaţii, anexa 5, nr. crt. 1103 (pe cursuri de ape şi pe torenţi) şi potenţial ridicat de alunecări de teren, anexa 7 nr. crt. 826 (primară şi reactivată), nu poate lipsi zonificarea teritoriului, fiind necesare anumite măsuri pentru prevenirea lor. Aceste nominalizări se completează şi se actualizează cu zone declarate în conformitate cu prevederile legii.
Zonificarea din prezenta lucrare s-a făcut în funcţie de necesitatea luării de măsuri şi amenajări geotehnice, constructive sau hidrogeologice, impuse de situaţia existentă şi utilizarea viitoare a zonei.
d.1. Zone fără riscuri
În cadrul acestei zone se incadrează mare parte din lunca Pârâului Agrij (localităţile: Românaşi, Păuşa, Chichişa şi Romita), Pârâul Răstolţ (localitatea Poarta Sălajului) şi Pârâul Ciumărna (localitatea Ciumărna) şi parţial versanţii limitrofi, cu pantă redusă.
Această zonă, conform normativului NP 074/2007, se incadrează în general în categoria geotehnică 1, cu risc geotehnic redus.
Condiţiile de fundare recomandate în această zonă sunt următoarele:
– adâncimea de fundare este variabilă în funcţie de grosimea stratului de sol vegetal şi umplutură şi de caracterul contractil al stratului de fundare şi anume:
Dmin = -1,00 – 2,00m faţă de cota terenului natural.
– Evaluarea presiunii convenţionale de bază şi a capacităţii portante ( în cazul fundării directe ) pe acest strat, pentru predimensionarea fundaţiilor având lăţimea tălpii B = 1,00 m şi adâncimea de fundare faţă de nivelul terenului sistematizat Df = 2,00 m, conform STAS 3300/2-85, Anexa B, tabelul 15 şi NP 074-2007 este:
pconv = 180 – 300 kPa
Se vor respecta prevederile normativului NP 112 – 04 „Normativ privind proiectarea şi executarea lucrărilor de fundaţii la construcţii”
Caracteristica principală a terenului de fundare din localităţile comunei Românaşi este contracilitatea mare. Se vor respecta prevederile din „Cod de proiectare şi execuţie pentru construcţii fundate pe pământuri cu umflări şi contracţii mari (PUCM) indicativ NE 0001- 96 „ care înlocuieşte P 70 – 79.
În această zonă nu există limitare în ceea ce priveşte regimul de înălţime, sau de trafic.
Pentru această zonă se impune executarea de studii geotehnice pentru toate construcţiile importante şi pentru amplasamentele limitrofe cu zonele descrise la punctele d.2., d.3. şi d.4.
În perioadele cu precipitaţii foarte bogate în aceste zone sunt posibile şi inundaţii pe cursuri de apă şi pe torenţi, conform Legii 575/22.10.2001, privind Planul de amenajare a teritoriului naţional, anexa 5.
Tot în urma precipitaţiilor puternice pîraiele mici de pe versanţi aduc pe drumuri şi străzi cantităţi însemnate de aluviuni, îngreunând, sau chiar blocând circulaţia (vezi foto nr. 5).
. Zone cu riscuri de tasare diferenţială
Asemenea probleme sunt puţin caracteristice în zona de luncă. Ca exemplu se pot enumera unele puncte din localitatea Românaşi: în zona staţiei de benzină şi a magazinului fostei cooperative, dar perimetrul este puţin cercetat prin foraje geotehnice.
În lunca pârâurilor sunt zone, unde se găsesc strate nisipoase, prăfoase cu grad de îndesare mic şi cu lentile de mâl. Grosimea acestor strate este mică, precum şi adâncimea la care apar acestea este mică, în general pot fi depăşite cu adâncimi de fundare relativ mici (1,50 – 2,50 m).
Caracteristic acestor zone este şi nivelul destul de ridicat al apelor freatice precum şi agresivitatea acestora.
Pentru a preveni riscurile, pentru construcţiile din această zonă, se recomandă studii aprofundate înaintea începerii proiectării. Nu se impun restricţii în ceea ce priveşte regimul de înălţime al viitoarelor construcţii.
Această zonă, conform normativului NP 074/2006, se incadrează în general în categoria geotehnică 2, cu risc geotehnic moderat, sau categoria 3, cu risc geotehnic major.
Condiţiile de fundare recomandate sunt următoarele:
Adâncimea de fundare poate varia în funcţie de metoda de fundare aleasă şi în funcţie de grosimea stratului de umplutură.
În cazul fundării pe radier general sau pe teren îmbunătăţit (pe pat de balast cilindrat sau piatră spartă compactată cu maiul greu):
Dmin = 1,00 – 1,20 m
faţă de cota terenului amenajat. În cazul fundării pe teren îmbunătăţit, grosimea minimă a patului de balast sau piatră spartă va fi de 1,00 – 1,50 m.
Evaluarea presiunii convenţionale de bază şi a capacităţii portante ( în cazul fundării directe ) pe acest strat, pentru predimensionarea fundaţiilor având lăţimea tălpii B = 1,00 m şi adâncimea de fundare faţă de nivelul terenului sistematizat Df = 2,00 m, conform STAS 3300/2-85, Anexa B, tabelul 15 şi NP 074-2007 este:
pconv =200 kPa
Pentru definitivarea capacităţii portante a terenului îmbunătăţit se vor efectua încercări de probă pe placă executate conform STAS 8942/3 – 89 „Determinarea modulului de deformare liniară prin încercări pe teren cu placă”.
Se vor respecta prevederile normativelor: C 251 – 94 „Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea, executarea şi recepţionarea lucrărilor de îmbunătăţire a terenurilor slabe de fundare prin metoda îmbunătăţirii cu materiale locale de aport, pe cale mecanică” şi C 29 – 95 „Normativ privind îmbunătăţirea terenurilor de fundare slabe prin procedee mecanice (Caietele I – VI).
Pentru construcţiile foarte importante (şi cele industriale) se recomandă fundarea de adâncime, pe piloţi, în stratul de bază sau de pietriş cu grad de îndesare mare. În acest caz se vor respecta prescripţiile STAS 2561/3 –90 ”Teren de fundare. Fundaţii pe piloţi. Prescripţii generale de proiectare”, STAS 2561/2 – 81 ”Teren de fundare. Fundaţii pe piloţi. Încercarea în teren a piloţilor de probă”, STAS 2561/1 –83 ”Teren de fundare. Piloţi. Clasificare şi terminologie” şi a normativului C 160 – 75 „Normativ privind alcătuirea şi executarea piloţilor pentru fundaţii”.
Datorită nivelului ridicat al apei subterane, în cazul subsolurilor, în această zonă se vor lua măsuri speciale de
epuizare a apelor subterane
hidroizolaţii.
În perioadele cu precipitaţii foarte bogate în aceste zone sunt posibile şi inundaţii.
Datorită nivelului ridicat al apei subterane, în această zonă nu se indică subsoluri, dar în cazul executării, se vor lua măsuri speciale de hidroizolaţii.
În anul 1970 şi mai târziu, în perioadele cu inundaţii în judeţul Sălaj, pe teritoriul comunei Românaşi nu au fost afectate zonele construite, doar unele terenuri agricole din zona de luncă

 Zone cu riscuri de alunecare

Această zonă cuprinde versanţii cu pantă peste 9 – 120, care prezintă alunecări vechi, stabilizate, fenomene de curgere lentă, plastică, cu coeficient de stabilitate mic, pericolul de alunecare fiind iminent în cazul executării unor lucrări sau intervenţii neadecvate (excavaţii sau taluzări mai înalte de 1,50 m, front de săpături mai lung de 10 – 15 m, supraîncărcarea taluzelor, etc.).
Zone cu riscuri de alunecare apar pe toată suprafaţa versanţilor localităţii Ciumărna, aproape toată suprafaţa versanţilor localităţilor Românaşi, Chichişa (foto nr. 3 şi 4), Păuşa (foto nr. 6), Poarta Sălajului (foto nr. 7 şi 8) şi Romita (foto nr. 9) (zonele de versant haşurate pe planşe). De obicei localnicii, în trecut, au evitat amplasarea construcţiilor pe terenuri în pantă foarte mare. Pe versanţi apare deluviu argilos provenit din alterarea în loc a argilei marnoase de bază, în zonele cu pantă mare, apare un relief vălurit, în trepte. Prezenţa oglinzilor de fricţiune în masa de deluviu argilos – prăfos denotă tensiuni, care se descarcă în prezent prin mişcări de curgere lentă. Aceste suprafeţe sunt ocupate de obicei de livezi. Străzile de pe versanţi sunt parţial pietruite, dar lipsite de obicei de şanţuri de scurgere şi subtraversare a apelor pluviale, astfel este favorizată infiltrarea.
Din această cauză construcţiile, amplasate în această zonă, cu structură slabă (fundaţii din zidărie de piatră, beton simplu, fără centuri în fundaţie şi în suprastructură) au suferit degradări. Pentru remedierea degradărilor au fost luate măsuri improvizate, fără o expertiză sau proiect prealabil şi mai ales în funcţie de puterea materială a proprietarului.
Construcţiile executate pe baza proiectelor, cu fundaţii şi structură adecvate, la care s-au luat în considerare caracteristicile geotehnice ale terenului, nu prezintă semne de degradare.
MĂSURI ŞI RECOMANDĂRI

Această zonă, conform normativului NP 074/2006, se incadrează în categoria geotehnică 3, cu risc geotehnic major.
– adâncimea de fundare este variabilă în funcţie de grosimea stratului de sol vegetal şi umplutură şi de caracterul contractil al stratului de fundare şi anume:
Dmin = -1,50 – 2,00m faţă de cota terenului natural.
– Evaluarea presiunii convenţionale de bază şi a capacităţii portante ( în cazul fundării directe ) pe acest strat, pentru predimensionarea fundaţiilor având lăţimea tălpii B = 1,00 m şi adâncimea de fundare faţă de nivelul terenului sistematizat Df = 2,00 m, conform STAS 3300/2-85, Anexa B, tabelul 15 şi NP 074-2007 este:
pconv = 200 – 300 kPa
Caracteristica principală a terenului de fundare de pe teritoriul comunei Românaşi este contracilitatea foarte mare. Se vor respecta prevederile din „Cod de proiectare şi execuţie pentru construcţii fundate pe pământuri cu umflări şi contracţii mari (PUCM) indicativ NE 0001- 96 „.
În aceste zone, pentru a preveni declanşarea alunecărilor, sunt necesare luarea unor măsuri speciale, atât în ce priveşte amenajarea suprafeţei terenului (nivelarea, ziduri de sprijin, amenajarea de şanţuri de gardă pentru scurgerea apelor de suprafaţă), cât şi constructive (fundaţii cu centuri armate sus-jos, subsol monolit casetat, realizarea unor stâlpişori, planşee monolite), drenarea apei subterane şi de infiltraţie.
Fiecare amplasament din această zonă trebuie studiat în parte, nu se vor elibera certificate de ubanism fără studii de risc natural, şi numai pe baza studiilor geotehnice şi topografice, care vor indica măsurile de consolidare generale şi locale (sistematizarea pe verticală, ordinea de execuţie, măsuri de protejare a vecinătăţilor, drenarea apelor subterane, susţineri în forţă, înălţimea maximă a taluzelor libere, măsurile constructive şi de amplasare, plantări de protecţie, etc.), pentru fiecare construcţie în parte, în funcţie de natura şi gradul de instabilitate.
Se impune, de asemenea, oprirea infiltraţiilor naturale şi antropice, prin realizare sistemului de canalizare .
Loturile construite vor fi dotate cu locuinţe de până la P+2 etaje.
Se va interzice în zonă traficul greu.
Proprietarii de case din zonă vor fi informaţi de către serviciul de urbanism şi amenajare a teritoriului din cadrul Primăriei, asupra modului de utilizare a terenului (de peferinţă livezi sau vii, se vor evita culturile irigate), despre obligativitatea întreţinerii şanţurilor, a reţelei edilitare din gospodăriile lor (dacă există). De aemenea nu se vor autoriza efectuarea unor săpături sau umpluturi, fără un studiu prealabil.
Zone cu alunecări active
Asemenea fenomene se găsesc în perimetrul construibil, în două locuri pe teritoriul comunei.
Primul se găseşte în partea sud-estică a localităţii Românaşi la ieşire din localitate, spre Păuşa, pe DJ 108A (foto nr.1 şi 2). Aici există o alunecare masivă, care afectează versantul drumului şi se datorează taluzului nesprijinit şi prezenţei apei subterane. Perimetrul alunecării, cu timpul, se poate extinde şi poate afecta construcţiile limitrofe.
Pentru soluţionarea fenomenului sunt necesare lucrări definitive de susţinere de mal cu zid de sprijin, bazate pe studii şi proiecte speciale.
Al doilea perimetru cu alunecări active este pe versantul de la intrarea în localitatea Romita dinspre Chichişa, înainte de cimitir (foto nr. 10), datorită pantei mari şi a infiltraţiilor de apă. Nu au fost luate măsuri de remediere şi oprire.
Pentru soluţionarea fenomenului sunt necesare studii şi proiecte speciale.

Powered by WordPress | Designed by: buy backlinks | Thanks to webdesign berlin, House Plans and voucher codes
hnhh